Încă una la catastif ca să nu-i lipsească blogului meu o însemnare pe 2010.

Una-i una și două-s mai multe, japonezii au o vorbă de la moș Gichin Funakoshi care-i sfătuia să exerseze kata cu răbdare și perseverență că oricum bătălia e altă socoteală.

形は正しく実戦は別物

Cam asta e și lecția pe care Limonadă a învățat-o în primii ei ani de carieristă înfocată.

Mult o fost, puțin o rămas, înainte să se gate anul o să-și pună traista-n băț și o picioarele la spinare. Până acum am tot jucat după cum mi-au cântat alții, ce-ar fi să fac și după cum mă taie capul de acum înainte?

Amu ar fi frumos să nu mor pe trecerea de pietoni taman ce-am luat hotărârea asta curajoasă.

cu doua degete

Cred să fi avut vreo zece ani când am aflat despre bătutul la două degete la maşina de scris. Era un episod din Casa Eliott când sora mai mare îşi căuta de lucru şi declara senină că aşa tastează ea.  Suna foarte bine şi m-am hotărât că asta o să fac şi eu când voi fi mare.  Visele mi-au fost spulberate câteva minute mai târziu când cineva din familie mi-a explicat că a bate cu două degete înseamnă că de fapt nu prea ai avut treabă cu o maşină de scris. Am decis să învăţ şmecheria aia cu tastarea oarbă şi tot de ea m-am ţinut ani de-a rândul.  Atât de mult încât am uitat de unde a pornit totul.

Ei bine, în urma unui accident casnic mi-am imobilizat temporar inelarul mâinii drepte şi de durere încă două degete învecinate.  Ca urmare acum tastez mai mult cu stânga şi două degete de la mâna dreaptă.

De ieri mă reînvăţ toate combinaţiile rapide care implicau inelarul sau mâna dreaptă, fără inelar sau mâna dreaptă.

Scriu de o oră şi ceva numai la postarea asta. E chiar distractiv. Undeva între râs şi plâns.

Anyway* ca urmare a faptelor necugetate de vineri viaţa mea a luat o nouă turnură şi a trebuit să elaborez un nou set de reguli care vor rămâne valabile până la salariu:

1.dacă trebuie să alegi între pufuleţi şi eugenii, eugeniile sunt prea mici pentru cât de mult costă

2. foamea şi somnul sunt supraevaluate dar:

2.1. dacă ţi-e foame, citeşte Simplicius (ăia erau banii tăi de mâncare, nerd!)

2.2 dacă ţi-e somn, culcă-te (ţine şi de foame)

3. învaţă germana – eu nu dau bani pe traduceri

* noul „deci”

they wanted me to go to rehab, but I said no, no, no

d…i, azi vin să ni-l repare pe Calcifer, singurul aragaz care nu ardea mâncarea.

Calcifer, aragazul pentru intelectuali (ai timp să termini Război şi pace până ai de-un ceai) va deveni un aragaz normal. Proprietarul a fost acum câteva zile în vizită şi s-a hotărât că e risc de explozie şi că trebuie reglat.

şi cât de frumos aducea el apa la 99 de grade şi o menţinea acolo forever and ever!

Adio clătite răsclătite, adio supe fără supe, adio mâncărică de fasole făcută varză, adio salate

( – ???

– le menţinea călduţe).

Ar fi trebuit să fie o odă în metru simplu dedicată lui Calcifer, aragazul care îţi evaporă mâncarea fără să o gătească. Dar nu le am cu poezia.