Di ce n-are ursul coadă 4 decembrie 2010
Posted by fakebeatrix in Uncategorized.add a comment
Încă una la catastif ca să nu-i lipsească blogului meu o însemnare pe 2010.
Una-i una și două-s mai multe, japonezii au o vorbă de la moș Gichin Funakoshi care-i sfătuia să exerseze kata cu răbdare și perseverență că oricum bătălia e altă socoteală.
形は正しく実戦は別物
Cam asta e și lecția pe care Limonadă a învățat-o în primii ei ani de carieristă înfocată.
Mult o fost, puțin o rămas, înainte să se gate anul o să-și pună traista-n băț și o picioarele la spinare. Până acum am tot jucat după cum mi-au cântat alții, ce-ar fi să fac și după cum mă taie capul de acum înainte?
Amu ar fi frumos să nu mor pe trecerea de pietoni taman ce-am luat hotărârea asta curajoasă.
Paişpe frigurar 2009 (şase mii şoleacă pentru ultrahabotnicei) 4 august 2009
Posted by fakebeatrix in Uncategorized.Tags: cudouădegete, degetebune, degetelipsă, tastareoarba, tastatură
add a comment
cu doua degete
Cred să fi avut vreo zece ani când am aflat despre bătutul la două degete la maşina de scris. Era un episod din Casa Eliott când sora mai mare îşi căuta de lucru şi declara senină că aşa tastează ea. Suna foarte bine şi m-am hotărât că asta o să fac şi eu când voi fi mare. Visele mi-au fost spulberate câteva minute mai târziu când cineva din familie mi-a explicat că a bate cu două degete înseamnă că de fapt nu prea ai avut treabă cu o maşină de scris. Am decis să învăţ şmecheria aia cu tastarea oarbă şi tot de ea m-am ţinut ani de-a rândul. Atât de mult încât am uitat de unde a pornit totul.
Ei bine, în urma unui accident casnic mi-am imobilizat temporar inelarul mâinii drepte şi de durere încă două degete învecinate. Ca urmare acum tastez mai mult cu stânga şi două degete de la mâna dreaptă.
De ieri mă reînvăţ toate combinaţiile rapide care implicau inelarul sau mâna dreaptă, fără inelar sau mâna dreaptă.
Scriu de o oră şi ceva numai la postarea asta. E chiar distractiv. Undeva între râs şi plâns.
doi septembrie 2007 12 iulie 2009
Posted by fakebeatrix in Uncategorized.add a comment
Iar am rămas fără bani. A trebuit să îngrop steagul independenţei mele financiare, să mă aşez frumos în seiza şi să implor susţinerea morală a familiei mele. Cineva acolo sus mă iubeşte mult de tot (gracias mami) şi contul meu a primit de două ori cât am cerut (muchisimas gracias). Părea aşa grăsuţ şi se mişca mai greu rotofeiul… trebuia să iau o hotărâre. Am intrat din greşeală într-o librărie (când mi-e foame nu prea mai văd bine şi ajung în tot felul de locuri ciudate). Am crezut că am în continuare halucinaţii gastrice când am văzut acolo pe răftuleţ cartea cu Simplicius. Blestemată ziua în care am învăţat să fac plăţi cu cardul dar asta a fost cartea mea de sub pernă vreo două luni acum trei ani (pentru referinţe temporale complete consultaţi alte surse). O citisem în traducere şi tot era bestială.
Anyway* ca urmare a faptelor necugetate de vineri viaţa mea a luat o nouă turnură şi a trebuit să elaborez un nou set de reguli care vor rămâne valabile până la salariu:
1.dacă trebuie să alegi între pufuleţi şi eugenii, eugeniile sunt prea mici pentru cât de mult costă
2. foamea şi somnul sunt supraevaluate dar:
2.1. dacă ţi-e foame, citeşte Simplicius (ăia erau banii tăi de mâncare, nerd!)
2.2 dacă ţi-e somn, culcă-te (ţine şi de foame)
3. învaţă germana – eu nu dau bani pe traduceri
* noul „deci”
hrubabuba 25 mai 2008
Posted by fakebeatrix in Uncategorized.Tags: altăchiriealtăbălărie
add a comment
they wanted me to go to rehab, but I said no, no, no
d…i, azi vin să ni-l repare pe Calcifer, singurul aragaz care nu ardea mâncarea.
Calcifer, aragazul pentru intelectuali (ai timp să termini Război şi pace până ai de-un ceai) va deveni un aragaz normal. Proprietarul a fost acum câteva zile în vizită şi s-a hotărât că e risc de explozie şi că trebuie reglat.
şi cât de frumos aducea el apa la 99 de grade şi o menţinea acolo forever and ever!
Adio clătite răsclătite, adio supe fără supe, adio mâncărică de fasole făcută varză, adio salate
( – ???
– le menţinea călduţe).
Ar fi trebuit să fie o odă în metru simplu dedicată lui Calcifer, aragazul care îţi evaporă mâncarea fără să o gătească. Dar nu le am cu poezia.
